Design de Bucuresti
O serie curios de urita este „Poetii orasului Bucuresti“*, scoasa de Cartea Romaneasca sub patronajul Uniunii Scriitorilor – sau invers, explicatia nu e clar formulata. Paginarea copertei cauta aluzia retro si gaseste doar un cadru monoton; paginile de intrare in carte – ce-i drept, unul din putinele exemple de continuitate cu coperta – confirma impresia. In interior, textul prea aproape de colontitlu da o pagina cu aer meschin, desi formatul mare si marginile late ar fi permis un joc mai liber cu albul.
Dorinta de a scoate volume cu un aspect clar de serie la un pret mic nu justifica macheta neinspirata. Seria are un aer mult mai modest decit ar fi nevoie. Volume dupa acest tipíc sint destule – o data deschise, lipsa unei personalitati vizuale distincte saboteaza coerenta proiectului. Numai un capriciu al operatorului de calculator decide care volum e paginat macar constiincios. Cules in vesnica Times – fonta care vine gratuit impreuna cu toate sistemele de operare si cu toate imprimantele –, seria e o plictiseala fara sfirsit. Macheta are aspectul unui prospect neglijent, executat cu economie de mijloace. E pacat de proiectul, deocamdata, astfel ocupat si prost exploatat.
Ca se poate si mult mai bine – la patru ani diferenta, ce-i drept – o demonstreaza volumul Marianei Marin**. Volumul are acelasi format (170/237) cu al celor comentate mai sus. Principiul de constructie al machetei e acelasi.
Coperta, insa, e una dintre cele mai reusite printre cele pe care le-am inclus in acest serial. E construita cu mijloace foarte simple dar bine exploatate: tiparita la o culoare, cuprinde o (mai veche) fotografie a autoarei, redusa la alb-negru si paginata excentric, pe suprafata careia numele, titlul si editura sint culese negativ. Elementele de text sint culese in doua blocuri dreptunghiulare bine incheiate si
