Sergiu STEFANESCU
Norul in rupere
Editura Univers, Colectia „Prima verba“ Bucuresti, 1999, 63 p., f.p.
Volumul lui Sergiu Stefanescu a primit anul trecut premiul pentru debut in poezie al Editurii Univers, la egalitate cu Bucla lui T.O. Bobe. Insa nici acest fapt, nici recomandarea lui Mircea Martin de pe ultima coperta („Autorul are capacitatea de a fixa clipa si de a forta dispozitia noastra meditativa. Temele lui sint timpul, copilaria, singuratatea. Versurile au concentrare si rezonanta aforistica. Solemnitatea lor netulburata de clipiri ironice sau autoironice risca sa para emfatica pentru cititorii mai tineri, dar autenticitatea mesajului liric e in afara de orice discutie“) nu au trezit atentia criticii, cartea trecind aproape neobservata. Una dintre explicatiile acestei ignorari sta in lipsa de contact a autorului cu inchisa, enclavizata lume literara romaneasca. Temele celor doi premiati sint, in mare masura, comune. Insa ludicul si fantastul T.O. Bobe e un Charlot postmodern destinat luminii reflectoarelor, in vreme ce „modernul“ eretic Sergiu Stefanescu e mai curind un solitar reflexiv, un ex-centric sortit parca sa ramina in umbra.
Primul a debutat in 1995, alaturi de cinci prieteni, intr-un volum de grup girat de Mircea Cartarescu. Al doilea a debutat in 1982 – de nevoie – intr-un volum colectiv aparut la Editura Albatros, sub lectoratul Gabrielei Negreanu. Nota biobibliografica din finalul cartii e intrucitva lamuritoare. Din 1988, Sergiu Stefanescu traieste in Germania, dupa ce intre 1987-1988 a facut inchisoare pentru o incercare nereusita de a pleca din tara fara pasaport. Iesean de origine, licean la Resita, student in filozofie la Universitatea din Bucuresti, a frecventat deopotriva Paltinisul lui Noica si ultimele sedinte ale Cenaclului de Luni. A fost membru fondator al cenaclului „Universitas“ si, to
