Cel de-al saselea si ultimul volum din Biografia ideii de literatura a lui Adrian Marino se incheie cu un Epilog (p. 233-240) in care autorul prezinta recapitulativ intregul ciclu si isi evalueaza propriul demers. Cele nici opt pagini concentreaza programul unuia dintre cei mai importanti critici si teoreticieni romani din ultimele decenii, ceea ce indreptateste un comentariu separat, dincolo de analiza cartii in ansamblu (noul volum al Biografiei… a fost deja prezentat de catre Monica Spiridon in numarul 33/2000 al Observatorului cultural).

Dar mai este ceva: Epilogul are la rindul lui un… „epilog“ de-a dreptul senzational. In paragraful sau final, Adrian Marino anunta ca renunta definitiv la „studiile critico-literare“ pentru a se consacra „criticii de idei“ si „ideologiei propriu-zise“. O decizie care – si ea – se cere comentata ca un eveniment rasunator. Si – de asemenea – o decizie care face din programul sintetic din restul Epilogului un fel de privire retrospectiva asupra intregii opere a lui Adrian Marino, asupra unei indelungate aventuri critico-teoretice pe care autorul – nota bene, octogenar incepind de anul viitor! – o abandoneaza pentru a trece intr-o noua etapa…

Programul unui fost critic si teoretician literar

Cum isi vede Adrian Marino actiunea culturala de pina acum? In stilul sau impetuos, direct, „artagos“, el se autodefineste in contextul cercetarii literare romanesti – sau, mai exact spus, prin contrast cu contextul imediat. Mereu polemic, vorbeste, ca de atitea alte ori, despre eterna noastra „carenta“ in materie de „reflexie literara sistematica“, indicatoare a unei „subdezvoltari culturale“. „Lucrarile fundamentale, de baza“ ne lipsesc, continuind – in schimb – sa prolifereze „publicistica literara“. Or – isi reia Adrian Marino mai vechi asertiuni – „numai cu «cronici» de stricta actualitate, fragmente oc