E greu de estimat cita simpatie pot cistiga din partea copiilor seriale de desene animate precum Dexter’s Laboratory sau Cow and Chicken, inca difuzate de Cartoon Network. Ele au mult mai mari sanse sa placa unor telespectatori trecuti de virsta copilariei, cu o oarecare experienta culturala, dar si cu o disponibilitate considerabila catre ludic si toleranta. Motivul unei asemenea delimitari stricte a potentialei audiente interesate de acest tip de desen animat: ele recicleaza – mai cu duiosie, mai cu sarcasm, nu de putine ori in cheie absurda – idei, de regula stereotipice, pe care se sprijina diverse practici culturale contemporane. De depistat in felul cum arata Cow sau Chiken, Dexter sau sora lui, Dee Dee, dar si in intimplarile prin care acestia trec, reciclarea de care vorbeam mai sus are potentialul de a fi surprinzatoare, in mod placut sau neplacut, in functie de asteptarile fiecaruia de la genul desenului animat.
In mod similar se petrec lucrurile si cu un serial ceva mai nou decit cele doua deja pomenite. Este vorba de Courage, the Cowardly Dog, cu un titlu care transparentizeaza la maxim personajul principal. Ciinele Courage traieste in casa a doi batrini, sot si sotie, casa aflata in mijlocul pustietatii („in the middle of Nowhere“). Ingrozitor de fricos, dar, in bun respect al traditiei chinologice, fidel stapinilor sai, Courage trebuie sa intervina pentru a-i salva pe acestia din tot felul de primejdii. Mai ales ca el e singurul caruia aceste pericole i se reveleaza si, prin urmare, singurul care poate actiona (sau, vorba personajului, „I’m the only dog around“ – „Sint singurul ciine prin preajma“). Courage nu se joaca insa, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu reteta specifica filmelor de groaza. Elementele malefice sint conventionale – extraterestri, monstri de tot felul, insecte uriase –, tacticile lor de operare sint cele pe care le