Pe data de 18 octombrie 2000, un grup de intelectuali: Ovidiu Barbulescu (doctor in filozofie, Universitatea Bucuresti), Anisoara Budici (profesoara istorie, Colegiul National „Sf. Sava“), Gabriel Catalan (doctor in istorie, Universitatea Bucuresti), Adrian Luca (doctor in filozofie, Universitatea Bucuresti), Cora Oghina (licentiat in litere, Universitatea Bucuresti), Daniel Oghina (cercetator, Institutul de Stiinte ale Educatiei), Flori Stanescu (doctor in istorie, Universitatea Craiova), Mircea Stanescu (doctor in filozofie, Universitatea Bucuresti), Oana Uta (doctor in litere, Universitatea Bucuresti), Bogdan Vilceanu (licentiat in pedagogie, editor) au trimis presei un Protest al lor, definindu-se „cetateni ai Romaniei, care credem in valorile societatii deschise“. Nici o publicatie nu a prezentat aceasta luare de pozitie, desi, in contextul nostru, ea are un caracter exceptional. Exceptind importantul grupaj realizat de Observatorul cultural in nr. 31/septembrie 2000, este pentru prima data cind asistam la o manifestare colectiva impotriva pretentiilor fundamentaliste ale Bisericii Ortodoxe Romane. Acest tip de, s-o numim, „discretie“, a permis purtatorilor de cuvint ai orgolioasei institutii sa ironizeze „glasul care vorbeste in pustiu“ de fiecare data cind cineva ii critica atitudinea.
Ei bine, nu. Exista un grup mult mai mare de ginditori autonomi ai acestei societati care nu vad cu ochi buni presiunea in directia unui stat religios. Acestia, din cauza unui fenomen mediatic spontan ori printr-o politica bine pusa la punct, ajung greu sa-si faca simtita prezenta. (Firesc, mina lunga a BOR in redactiile unor ziare se face la fel de bine simtita ca si mina in manusi colorate a partidelor politice – doar este vorba tot de o competitie pentru putere.)
As sublinia, mai intii, radicalitatea atitudinilor lor. Citez: „Desfasurindu-si activitatea int
