Cine spune ca limba este inteleapta, ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii, ramase altfel obscure? S-ar zice, macar la prima vedere, ca intelepciunea ei e numai buna de un bufon; tine de prestidigitatie, are ceva de scamatorie, e pusa pe farse bizare, da numere demne de un David Copperfield intr-o doaga. Ca proba: ce legatura vedeti intre „cibernetica“ si „chiverniseala“? Adica intre termenul desemnind stiinta care ne invata cum sa construim masini inteligente si arta, fie si mai de mahala, de a pune ban peste ban in folosul personal si al familiei? Intre nascocirea lui Norbert Wiener si capacitatile lui jupin Dumitrache?

Si totusi: cuvintul vechi-grecesc „kybernis“ sta la baza amindurora. „Kybernis“ nu inseamna altceva decit „cirma“. De aici verbul „kybernao“ – a cirmi nava, a o face sa navigheze cum se cuvine; „kybernetes“ e „cirmaciul“, iar „kybernetike“ sau „kybernesis“ va fi „ arta cirmaciului“. Ca un cirmaci este o persoana inteligenta, experimentata si cu stiinta e limpede; el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. De aici si sensul derivat, preluat in cuvintul modern „cibernetica“: masinile inteligente sint capabile sa raspunda (au, cum se spune, „feed back“), ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la „input“-uri; ele pot ocoli singure stincile erorilor. Mai mult, ele stiu sa se corecteze; au „nordul“ prin constructie, in baza programului care le dirijeaza si le directioneaza in navigatia pe marile datelor.

Cit despre „chiverniseala“, aceasta a sosit in limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. Grecii erau marinari, valahii incepeau sa fie „apropitari“, sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. Unii dintre ei, mai „chivernisiti“, schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli. Negustori, tirgoveti, tarani mai avuti se luptau cu birurile si cu concurenta; invatau sa se