Carmen MUSAT:

Stimati invitati, va multumim ca ati acceptat „provocarea“ noastra. Ne-am gindit sa realizam aceasta dezbatere pentru ca aparitia manualelor alternative de limba si literatura romana, la clasa a X-a, cel putin, ne-a luat pe toti prin surprindere: nu ne-am asteptat la un numar atit de mare! Oricum, e foarte bine ca exista manuale alternative, dar sa vedem cit de bine este ca ele sint treisprezece la numar. Ne-am gindit sa invitam si autori de manuale, si autori ai programelor de liceu, unii dintre dumneavoastra aflindu-va aici in dubla sau chiar tripla ipostaza.

Pentru a ordona discutia noastra, va propunem trei teme mari: in primul rind, noua programa, obiectivele ei si punctele care o diferentiaza de cea anterioara; apoi metodologiile si formulele de predare a limbii si literaturii romane la liceu; si, desigur, canonul literar, selectia autorilor, in ce masura ei fac sau nu parte din canon, in ce masura textele selectate sint cele cunoscute de toata lumea sau s-a incercat o iesire din sablonul care a functionat ani de zile. De buna seama, vorbind despre toate aceste lucruri, ne intereseaza citi dintre elevii care invata literatura romana pe aceste manuale vor avea mai tirziu capacitatea de a citi singuri un text si de a-l intelege. In universitate, descoperim adeseori la absolventii de liceu un vid al creativitatii si intelegerii; sint foarte putini cei care pot dovedi cunoasterea unor notiuni de teoria literaturii la anul I sau macar disponibilitatea de a citi un text cu propria lor minte si de a face uz de creativitatea lor, de imaginatia lor, fara sa reproduca lucruri invatate de la profesori sau citite in carti. In ce masura acesti elevi vor deveni cititorii de miine ai literaturii romane care se scrie acum? Are sanse literatura de ultima ora sa ajunga la acesti cititori? Pentru ce-i formam, in fond, pe acesti copii?

@N_P