„(Dogma*) Nu este despre doi tipi care freaca menta spunindu-si bancuri cu pule si basini. E despre doi ingeri care freaca menta spunindu-si bancuri cu pule si basini.“ (Kevin Smith)
– In Ghidul video al lui Leonard Maltin („biblia“ noastra, cu care ne certam si ne impacam invariabil...), cele mai bine cotate filme ale lui Kevin Smith sint Chasing Amy (1997; ***1/2) si Clerks (1994;***), iar cel mai prost cotat este Mallrats (1995; *1/2). Dogma – din 1999 – este „intre“, cu **1/2. Cum n-am vazut nici unul dintre celelalte filme ale lui Smith, trebuie sa-l credem pe Maltin...
– Vestea buna e ca cel mai bine cotat dintre ele – Chasing Amy – e disponibil pe caseta video. Tot ce stiu e ca in el, Ben Affleck are un rol principal, iar Matt Damon – o scurta aparitie. Asta asa, ca fapt divers. Nu mai pun la socoteala aparitia si aici, ca de altfel in toate filmele lui Smith, a tandemului „Silent Bob &Jay“ – un cuplu ca in South Park! –, interpretat de regizorul insusi, respectiv de Jason Mews. Chestie de-a dreptul „hitchcockiana“, daca vrei. Si tot ca fapt divers: tandemul trece prin cadru si in ultima strigare a seriei Scream; intr-un film impanat cu atitea referinte cinematografice, era inevitabil... Vestea proasta este ca amicul nostru Maltin, spre deosebire de alti critici respectabili, gaseste ca Dogma este un film profund ireverentios. Pina la urma, aceasta-i intrebarea: e sau nu ireverentios?
– Mie mi se rupe. De fapt, ca sa spun adevarul, partea care i-a scandalizat pe unii cel mai mult la acest film – aia cu „blasfemia“, „al 13-lea apostol“, „Dumnezeu = Alanis Morissette“ s.cl. – mi-a placut cel mai mult... Cred ca intrebarea, mai curind, este: citi dintre cei care vad filmul au habar de dogma?
– Cei care-au aparat acest film au venit cu argumentul ca nu e nimic blasfemiator in el. De parca simplul fapt de a fi „corect-religio
