"Centrul MultiArt Dans este primul loc din România destinat artei dansului"; el este, totodată, "prima reamenajare a unei case de cultură într-un spaţiu cu totul nou" şi "primul proiect artistic pluridisciplinar de la noi"; avem de-a face, aşadar, cu o "operă de pionierat în domeniu"! Iată ce am putut citi, în două reviste culturale prestigioase, despre recenta inaugurare a respectivului centru. Probabil că, dacă aş fi citit nu două, ci douăzeci de publicaţii diferite, aş fi regăsit acelaşi ton & aceiaşi termeni. Plus aceeaşi riguroasă inexactitate. Pentru informarea celor care s-au născut ieri (şi cred că lumea s-a născut odată cu ei): un centru internaţional de dans contemporan a funcţionat un timp în clădirea Arcub-ului, condus de coregraful/dansatorul Cosmin Manolescu şi organizînd inclusiv cursuri bi-săptămînale pentru neprofesionişti; prima casă de cultură transformată "într-un spaţiu cu totul nou", "operă de pionierat în domeniu", a fost Casa de cultură "Mihai Eminescu", devenită Theatrum Mundi: aici a montat Cătălina Buzoianu Teatru descompus

al lui Vişniec şi tot aici au debutat "Sarmalele Reci"... Asta, pentru a nu mai aminti sesiunile "subversive" (şi multiartistice, şi pluridisciplinare!) de la Institutul de Arhitectură, de-acum cel puţin 25 de ani! Mi se pare simptomatic felul în care a fost consemnată şi comentată inaugurarea MAD-ului. S-ar zice că nu exaltăm (mai ales mediatic) decît la falsele starturi, la "pionierate" precare, la "eveniment şi pe urmă basta". Avem, în toate, vocaţia veşnicelor începuturi. Evident, e mult mai uşor. Dar şi ridicol: a cîta oară să ne bucurăm c-am reinventat roata...?! Centrul MultiArt Dans a beneficiat de o conjunctură norocoasă (Euroart-uri, Smart-uri...), pe care ar fi bine să o fructifice făcînd ceva durabil. Abia peste un an-doi, dacă orgoliile celor implicaţi nu se vor dovedi, ca de obicei, mai puternic