Pe 12 noiembrie, cîţiva britanici (nu mulţi) vor aniversa un memorabil actor (aici clişeul e nimerit) al politicii. Screaming Lord Sutch este rockerul care a desenat o grimasă pe faţa ei pretenţioasă. "Politicienii care zîmbesc mint, cei care nu zîmbesc ascund ceva", susţinea Lord Sutch (la fel de lord ca mine). Născut în 1940, David Sutch s-a numărat printre primii cîntăreţi de rock din Anglia, a fost primul interpret cu plete şi primul care i-a cîntat pe Dracula sau Jack Spintecătorul. Muzica nu prea era grozavă, Sutch nici nu cunoştea notele, dar la începutul muzicii pop aşa era normal. În schimb, show-ul făcea toţi banii. Lord Sutch ieşea dintr-un coşciug, avea pe cap coarne de bizon şi la gît un colac de closet, se juca cu focul. Excentricităţi care au făcut ca Savages să fie apreciaţi în pub-uri şi la festivalurile cîmpeneşti. Mai bine de 30 de ani Lord Sutch şi nebunii săi au dat cîte 250 de concerte pe an, cîştigînd cam 1.000 de lire pe săptămînă. Dornic de scandal, Lord Sutch a înfiinţat şi un radio pirat. Ziua difuza rock (nu prea agreat de BBC), iar noaptea fragmente din romanul cam erotic şi aproape interzis "Amantul Doamnei Chatterley". Dar notorietatea i-a adus-o exploatarea aceleiaşi "nebunii" pe scena politică. Din 1963, a candidat în toate alegerile britanice, concurînd (cînd a putut) împotriva figurilor proeminente. A pierdut mereu, dar a reuşit să ironizeze partide cu pretenţii, întrecînd Partidul Social Democrat sau Partidul UK 2000. (Marea Britanie nu are doar două partide, cum se mai crede, în prezent sînt înscrise oficial 130 de formaţiuni.) Lord Sutch a înfiinţat Monster Raving Loony Party (aproximativ, Partidul Nebunilor Petrecăreţi) şi a promovat idei originale, care nu-i aduceau voturi, ci celebritate şi simpatie. De exemplu. Interzicerea lucrului dimineaţa "pentru că e greu". Anularea lunilor ianuarie şi februarie pentru scurtarea i