Ajuns cu penibilă întîrziere la Marele Sinod, încercai să mă scuz la Cel de Sus, dar acesta îmi ignoră prosternarea. Asta pentru un moment, desigur. Păşii în vîrful picioarelor şi mă aşezai pe un scaun mai la margine, locul cel mai bun pentru cugetat sau dormit. Cîteva capete simandicoase mă urmăriră clătinîndu-se cît le permitea ceafa. Spre surprinderea mea venise lume puţină. Salutai discret pe preşedintele comisiei Sodoma-Gomora, care cerea ajutoare substanţiale pentru cetăţile zdrobite. Şi acum mi ardeau picioarele de fierbinţeala pămîntului după cumplitul pojar. În loje, măţăiau sfinţi părinţi ai pustiei, fiecare încercînd zadarnic să-şi îndrepte pieptul coşcovit precum cocostîrcii. Afundaţi ca totdeauna în vedenii miraculoase, nu uitau să comenteze zarva provocată de ţanţoşii deputaţi ai îngerimii.

Deodată, dintr-un patefon ascuns sub podea, izbucni Imnul marelui Creator. Acesta, încîntat de melodia răguşită, urcă în amvonul susţinut de 12 căprioare de aur. Ridică mîinile şi se făcu tăcere. Primele sale vorbe se ciocniră de candelabrul ca de un gheţar... Domol, domol reveneau întărite de ecoul puternic.

Vocea lui crescu: "Dragii mei, după cum bine ştiţi, am călătorit în ultima vreme pe pămînt. Am cercetat şapte oraşe, am dormit în casele oamenilor, i-am ascultat ce spun şi ce îi doare; am descoperit rostul orînduirii lor în istorie. Copilaşii mei, iată că noi n-am ştiut să supraveghem mai de aproape măsura şi înmulţirea rudeniilor. Am avut şi am rămas legaţi de acelaşi îndreptar: Adam şi Eva, şarpele şi mărul, trecute toate prin mintea unor bărbaţi. Ascultaţi bine!" Glasul Celui de Sus se făcuse ca un clopot puternic, forţa lui mişca munţi şi ape, răsturna cetăţi şi dărîma palate.

"Ne vom întoarce să ne împodobim cu numele regăsit de 'femeie', 'mamă', 'soră' şi 'fiică'." Un muget surzitor, pornit din gîtlejele ascultătorilor, cutremur