Sub economia de comandă, unica formă de cîştiguri licite pentru populaţia activă era simbria, poreclită pe considerente doctrinare retribuţie. Puterea nu stabilea numai forma veniturilor, ci şi gradul diferenţierii lor, care era pe hîrtie de 5 lei. Cu ajutorul constrîngerii economice era fixat astfel plafonul venitului maximal şi totodată o diferenţiere moderată a veniturilor, independentă de diferenţierea competenţelor. Tranziţia a adus în acest domeniu vital schimbări pe cît de substanţiale pe atît de incoerente. Împreună cu comanda centralizată a fost eliminată limita superioară a veniturilor, dar şi cea inferioară, însăşi diferenţierea devenind nelimitată. Formele lor s-au multiplicat cu o repeziciune ameţitoare. Alături de salarii şi pensii au apărut ajutoarele de şomaj şi pentru completarea cheltuielilor de întreţinere ale familiilor sărace, compensările acordate celor disponibilizaţi, sponsorizările, onorariile, creditele preferenţiale şi îndeosebi profiturile. La graniţa dintre licit şi ilicit se situează marea şi mărunta corupţie, licitaţiile manipulate, importul de maşini furate, contrabanda cu acte în regulă, jocurile de noroc etc. Pe măsură ce creşte numărul modalităţilor de a obţine venituri scade nivelul mediu al venitului pe cap de locuitor. De la distribuirea nivelatoare a sărăciei

în socialism, tranziţia face trecerea spre o denivelare care degenerează în contrast. Din fundalul acestui proces înaintează treptat spre avanscenă sarabanda cîştigurilor, care se revarsă spre noi dintr-un inepuizabil corn al abundenţei. Purtătorii acestei dărnicii frenetice sînt de la etichetele sticlelor de bere pînă la concursurile emisiunilor interactive de radio şi televiziune, inclusiv pachetele de cafea, biletele bingo de diverse culori, băuturile internaţionale care ascund asemenea făgăduinţe în capsulele lor - cîştigurile ne asaltează de pretutindeni s