Într-un interviu de un anticonformism îmbărbător, Alain Finkielkraut, ridicându-se împotriva clişeelor de gândire politică, cita pe Orwell. Autorul lui 1984 prevăzuse un viitor în care ideologia comunistă va fi răpusă dar se temea de înlocuirea acestei "ortodoxii" printr-alta, chiar mai puţin nocivă, adevăratul duşman părându-i-se a fi "spiritul redus la stadiul de gramofon oricare ar fi şlagărul momentului". Lipsa de opinie personală, de judecată proprie, repetarea conformistă a unei dogme, dură sau mai moale, reducerea răului din lume şi din secol numai la "rasism" i se par lui Finkielkraut reflexe antidemocratice.
Cum "gramofonul" pe care l-am numi "ideologic" a început să cânte şi pe plaiurile elitelor noastre şi tinere şi intelectuale, cred că a venit momentul să punem unele concepte la punct. Începând cu acela de democraţie. Am ezitat o vreme deoarece nu suportam ideea de a da arme celor care nu vor ca România să se îndrepte spre singura soluţie de vieţuire: democraţia de tip occidental. În afara ei, n-o pândeşte decât mlaştina rusă.
Un articol din Observator cultural m-a îndemnat să pun capăt acestei şovăieli. Într-adevăr, chiar directorul publicaţiei cu care întreţin relaţii de bună vecinătate intelectuală, Ion Bogdan Lefter, manifestă un entuziasm de neînţeles pentru dogmele de pe campusurile americane, corectitudinea politică şi multiculturalismul, mirându-se că unii intelectuali, până acum animaţi de spirit democratic, le pot pune în chestiune. Ne propune şi un amalgam între un astfel de refuz al corectitudinii politice şi antisemitism. Ceea ce reprezintă dintru început un nonsens dacă ne gândim, de exemplu, că liderul negru cel mai radical, Louis Farrakhan, a făcut şi cele mai înfocate declaraţii antisemite, sau că pamfletul cel mai inspirat împotriva aberaţiilor multiculturalismului a fost cel semnat de criticul de artă Alan Bloom, el
