Trupul e o perpetuă încleştare. Cînd eşti tînăr, trebuie să îl tot pocneşti, ca să-l ţii în frîu. Mai apoi, începe să crape şi să se împlinească şi trebuie să-l duci la control şi la plimbare şi la deparazitat. Este un instrument al plăcerii ghidonat de creier şi care poate fi transformat într-un instrument de tortură la simpla atingere a unui virus. Viruşii înconjoară trupul în formaţiuni strînse, ca o armată. O fisură cît de mică în armură şi au şi pătruns înăuntru, devorîndu-l. Viruşii sînt inamicii noştri, inteligenţi, bine organizaţi şi din cauza lor nu ne vom putea întoarce niciodată "înapoi la natură", aşa cum şi-ar dori hipioţii. Viruşii vin din spaţiul cosmic. Sînt invadatori care s-au adaptat la mediul terestru; sîntem pe picior de război cu ei. Acum, o veste încă şi mai proastă. Trupul, s-a dovedit, este un bun adăpost pentru extratereştri. Fiecare organ important, ficatul, inima, plămînii ş.a.m.d., este o creatură extraterestră din cîte o altă parte a universului. Fiecare are o cu totul altă structură şi un ţel cu totul diferit. Inima, de exemplu, are propria sa climă, cu furtuni electrice cu tot, care reproduce clima planetei de pe care a venit. La un moment dat, aceşti extratereştri au decis să lucreze împreună şi s-au înfăşurat la grămadă într-un strat de piele sensibilă, cu senzori de durere drept mijloc de protecţie. Creierul a fost ales drept conducător şi apoi s-au pus la treabă în interiorul unui aşa numit "trup uman". Ştim prea bine că atunci cînd purtăm acest "trup uman", purtăm povara a ceva oarecum straniu. Dar arareori bănuim că preumblăm în lume

un colectiv extraterestru. Arareori ne gîndim la noi înşine ca la o antologie de creaturi din spaţiu, o antologie de extratereştri. Cu toate acestea, asta sîntem, potrivit ultimelor descoperiri ale SD Institute din Phoenix, Arizona, unde savanţii au putut să înregistreze "conştienţa" fie