De patru ani opoziţia şi Partidul Democrat îi acuză pe ţărănişti de toate greşelile actualei guvernări. Chiar şi de greşeli care ar trebui trecute în contul celor care s-au aflat la putere pînă în 1996. De tot atîţia ani, ţărăniştii par resemnaţi să încaseze lovituri din toate părţile, mulţumindu-se să răspundă pe la conferinţe de presă. Răspunsuri foarte adesea neconvingătoare. În ultima vreme, chiar şi foştii amici politici ai acestui partid trag în PNŢCD din toate poziţiile. Atacuri la care peneţiştii răspund cu lentoare şi cu un fel de lehamite pe care s-ar putea s-o regrete amarnic după alegeri. Spiritul ofensiv pare a lipsi acestui partid care mizează pe fidelitatea alegătorilor şi pe ideea că la alegeri Convenţia, fie şi în actuala ei alcătuire, va primi voturi "de la alegătorii care nu vor ca România să se întoarcă la comunism".

Dar cine mai vorbeşte despre comunism în România? Sau, din punctul de vedere al partidelor cu mesaj de stînga, cine declară că vrea să întoarcă lucrurile din drum? Din cîte ştiu, nu există partid care să rişte asemenea declaraţii. Aşadar PNŢCD se luptă, la nivelul declaraţiilor, cu adversari care, formal, nu există. În aceşti ani, cît s-a aflat la guvernare, partidul d-lui Diaconescu nu şi-a stabilit nişte teme electorale care să-l diferenţieze şi nu a deprins acel arţag politic graţie căruia partidele cu care a împărţit grijile guvernării şi-au putut atribui merite la bucată şi au aruncat în ograda ţărăniştilor tot ce nu le-a convenit.

Lipsa spiritului ofensiv i-a făcut mai de fiecare dată pe ţărănişti să piardă timp pentru a scăpa de aşa-numitele "pisici moarte care le aterizau şi le aterizează în ogradă. În această privinţă, e limpede că strategii de care dispune PNŢCD nu prea ştiu cum e cu atacul care ţine loc de apărare.

Ceea ce poate că e şi mai grav: PNŢCD n-a deprins nici tehnica picăturii chinezeşti