Colaboratorul nostru S. Damian ne încredinţează spre publicare scrisoarea pe care a primit-o de la Ov. S. Crohmălniceanu la 15 octombrie 1999, un document revelator pentru felul în care criticul expatriat la Berlin vedea realităţile literare şi social-politice postdecembriste raportate la cele din epoca anterioară. Odată cu scrisoarea publicăm un fragment dintr-un amplu eseu pe care S. Damian l-a consacrat personalităţii şi operei prietenului său. Am ales acea parte din eseu care se constituie într-un răspuns la întrebările şi opiniile formulate în scrisoare de Ov. S. Crohmălniceanu. (Red.)

Berlin 15.10.'99

Dragă Sami,

Mă grăbesc să răspund scrisorii tale, văzînd că eşti cuprins de o furoare sfîntă de a interveni în cîmpul publicisticii cuţovlahe şi neavînd linişte pînă nu mai pui la punct cîte un ipochimen care a scris cine ştie ce altă bazaconie. Problemele de fond atinse în textul tău principal, Principiul lui Arhimede, sînt greu de explicat şi nuanţat într-o scrisoare şi regret încă o dată că nu te decizi să vii la Berlin, unde, în viu grai, le-am descurca mai bine. O soluţie e şi să mă chemi la telefon pe seară (sînt acasă mai tot timpul şi există acum tot felul de prefixe şi combinaţii cu care o convorbire nu costă aproape nimic, chiar cînd e lungă. (nici cît o trataţie la cafenea)

Trec la chestiune, întîi cu articolele, la care eventualele mele remarci sînt exprimabile fără prea multe dificultăţi, Fără antene şi Năvala copacilor. Amîndouă sînt judicioase şi binevenite, în sensul că reacţionează la nişte crase imbecilităţi, iar în al doilea caz, de un caracter reacţionar sinistru. E foarte bine că se găseşte cineva să atragă atenţia asupra unor asemenea aberaţii şi murdării intelectuale (dacă se poate măcar folosi cuvîntul intelectual în legătură cu secreţiile jegoase, pe care le încredinţează bietei hîrtii d