Conversiile sînt o parte consistentă a arhitecturii contemporane şi, prin urmare, a filosofiei acesteia. Pornind de la o problemă reală - supra-saturarea oraşelor, prezenţa (în proximitatea zonelor rezidenţiale care au înaintat acromegalic dincolo de ceea ce fusese vreodată "limita istorică") a spaţiilor derelicte ale defunctei revoluţii industriale (brown areas)- conversiile au ajuns astăzi şi la extreme. Cu cît mai straniu spaţiul şi funcţiunea de plecare (cea de sosire fiind de regulă locuinţă sau servicii), cu atît mai "reuşită" pare conversia, mai ales britanicilor, gotici prin natură: distilerii de alcool scoţian în locuinţe, uzină de electricitate londoneză (aducînd a edificiu din - batmanian - Gotham City) în recent inaugurata Tate Gallery Modern, ba chiar biserici schimbate în spaţii de birouri şi chiar locuinţe. Un distins arhitect de origine română, dl Vasile Toch (azi preşedintele Agenţiei de Dezvoltare Bucureşti 2000), a preschimbat cu măiestrie biserica St. Peter's din Gullane, Scoţia, în locuinţă a familiei sale (în nartex), birourile firmei (în anexe) şi galerie de artă contemporană (în naosul propriu-zis). Relaţia dintre biserică şi locuinţă este, în fond, una filială, devreme ce multă din arhitectura sacră de la sate este una consîngeană cu aceea a locuinţelor pe care le strînge împrejurul singurului element de diferenţiere tipologică: turla. Prin urmare, dacă le întoarcem - acolo unde ele au devenit de prisos şi unde alternativa este ruinarea - "înapoi" în case, lucrul ar trebui să ni se pară, dacă nu firesc, cel puţin lăudabil. Au să rămînem noi mai prejos? Fabrica de glucoză bucureşteană (dezafectată) s-a preschimbat într-un hotel fistichiu (după ce constructorii avură probleme în a demola unul dintre corpurile vechi de clădire, excesiv de bine construit). Ruinele noi ale Victoriei Socialismului s-au cîrpit spre a deveni bănci sau "busine