Laşitate, nesimţire, odioşenie morală. Ce altceva să spui despre membrii unui cabinet care, ajunşi în faţa Parlamentului, se transformă din miniştri în josnici acuzatori ai propriului şef? Lipsa de caracter a acestor hidoşenii partinice care pretind că vor binele ţării a ieşit la iveală ca într-o fotografie de înmormântare. După ce, patru ani de zile, n-au urmărit decât căpătuiala micului grup de mafioţi din care fac parte, în pedişti şi liberali s-au trezit orgoliile şi demnitatea de mari profesionişti şi patrioţi. Cârâiturile uliilor colectaţi de prin grădinile zoologice ale lui Ceauşescu sunt cele mai înspăimântătoare sunete ce-au străbătut jungla românească în ultimii zece ani.

Nici măcar pedeseriştii n-au dovedit, vreme de şapte ani, lipsa de caracter arătată, în doar câteva ore, de oamenii lui Petre Roman şi Valeriu Stoica. Subordonaţii lui Văcăroiu mai au şi acum, la atâţia ani după ce favoritul lui Iliescu a pus lumânarea pe coliva unei ţări defuncte, cuvinte admirative despre fostul şef. Liberalii şi pediştii - nu. Mari învârtitori în ciorba de potroace a naţiunii, aceşti îngâmfaţi de mahala ar fi trebuit ca, înainte de a-şi înjunghia mişeleşte, pe la spate, şeful, să-şi dea demisia. Rebuturile balcanice au uitat împrejurările în care dl. Isărescu a acceptat să le vină în ajutor, părăsind traiul dulce şi calmul aseptic de la Banca Naţională, pentru a pune umărul la ceva ce s-a dovedit a fi o simplă întrecere de înjurături între vizitii ameţiţi de aburii tari ai urinei din grajduri.

Ţărăniştii - vinovaţi în mare măsură de ruinarea ţării - au arătat, la judecata parlamentară, o surprinzătoare demnitate. Probabil, de dincolo de mormânt, va fi răzbătut până la ei glasul dojenitor al lui Corneliu Coposu. Ar fi trebuit să-l audă mai de demult, şi nu filtrat prin timpanele calcarizate ale unor Victor Ciorbea, Radu Vasile, Ion Diaconescu. Ei şi-a