Cineva sugera că puţinii oameni normali care au mai rămas după trauma comunismului ar trebui închişi într-un ospiciu. Doar nebunii sînt liberi într-o lume bolnavă. Cum să explici comunismul bolnavilor mintal?, piesa dramaturgului român stabilit la Paris, Matei Vişniec, are o carieră internaţională. Este scrisă în franceză, tradusă în engleză şi pusă în scenă de Florin Fătulescu, regizor român, cu trupa de teatru "The Open Fist Company" din Los Angeles. Vine la New York în turneu şi cele două spectacole sînt găzduite de sala Florence Gould a Institutului Francez. Pe această axă Bucureşti-Paris-Los Angeles-New York apare Spitalul de Boli Nervoase din Moscova anului 1953 unde scriitorul Iuri Petrovski este trimis de guvernul stalinist pentru a le explica pacienţilor - spre vindecare - istoria comunismului... Satiră la adresa totalitarismului, tragi-comedie oscilînd între rînjet sarcastic şi hohot parodic, textul are rădăcini în absurdul ionescian dar poate la fel de bine trimite la cazuistica literaturii americane. Este interesantă această pendulare a scriitorului român, bun cunoscător al ideologiei comunismului, între atmosfera de ghetou specifică totalitarismului, tratată în manieră postmodernă, şi tema universală de alienare a societăţilor închise. Cuvîntul-cheie al textului este utopia, iar metafora spectacolului o fereastră acoperită de portretul lui Stalin. O dată pe zi portretul se desface la mijloc şi pacienţilor li se dă voie să privească afară, să aibă iluzia libertăţii. Bucata de geam este singura lor legătura cu exteriorul, unicul contact cu lumea, dar şi aceea va fi pînă la urmă zidită. Chiar şi după moartea lui Stalin nebunii vor avea conştiinţa eternităţii lui, stafia comunismului continuînd să treacă prin faţa ferestrei şi cei care vor paria pe rămăşiţele totalitarismului par să aibă şanse să cîştige din nou. Perspectivă dramatică lăsată în suspa