Ironia soartei - din nou pare mult mai interesant ce se petrece în jurul decernării premiului Nobel decât chiar persoana fericitului premiat.
La începutul toamnei a apărut la Stockholm cartea academicianului Lars Gyllensten, Amintiri, numai amintiri, în care este evocată, printre altele, şi moartea tragică a lui Harry Martinson (premiul Nobel 1974) care şi-a făcut harakiri cu o foarfecă, chiar la masa de scris.
Gyllensten îi atacă violent pe criticii acelui timp, printre ei: Olof Lagercrantz, Karl Vennberg, Sture Allén, ale căror atacuri necruţătoare l-ar fi împins pe poet la sinucidere, sinucidere dezminţită oficial de Academie în 1974, din cauza familiei poetului. Acum fiicele lui Harry Martinson au acceptat să se facă public sfârşitul tragic al tatălui lor.
Se presupune că violentele acuzaţii aduse Academiei ar fi amânat încă o dată acordarea premiului unui poet suedez sau scandinav, în ciuda dorinţei de prioritate din testamentul lui Nobel.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici - în "joia sfântă" am aflat cu toţii că premiul pentru literatură a fost acordat chinezului Gao Xingjian - excelent scriitor modernist trăind în exil, la Paris. Prin acest premiu se aduce în atenţie şi literatura exilului şi chiar modernismul care, după subtilii cercetători din Vest, e departe de a fi înlocuit de postmodernism, supravieţuind victorios propriei morţi.
Chiar a doua zi după anunţarea numelui premiatului, într-o "sfântă vineri", a apărut în librării, ca o ciudată coincidenţă, un volum gros, Biblia unui om singur, al fericitului Gao Xingjian, în traducerea lui Göran Malmqvist, membru al juriului Nobel.
Cititorii jurnalelor au mai aflat că drepturile de autor ale lui Gao Xingjian, care aparţinuseră Editurii Forum încă din anul 1988, când scriitorul publicase trei cărţi fără succes de librărie, au fost cumpărate aşa peste noapte, de Edit
