Supradotată este o persoană care, combinînd o enigmatică vocaţie genetică, o neobişnuită putere de muncă şi un dram de noroc, străluceşte ori promite să strălucească într-un anume domeniu. Pentru socialismul carpato-danubian supradotarea suferea de două păcate: primul - purtătorii ei nu erau colective de oameni ai muncii, ci indivizi, şi al doilea - apariţia acestora nu putea fi planificată. Stalinismul neaoş a înlăturat ambele inconveniente înlocuind planificarea supradotării prin interzicerea ei. El a pus capăt diseminării haotice a acestui har concentrîndu-l sub toate formele posibile într-un singur individ. Fără a fi dat încă glas actualului slogan al TVR societatea îl anticipa conformîndu-i-se: toţi pentru unul, unul pentru toţi! Monopolizarea supradotării universale de către un singur individ le economisea tuturor celorlalţi oboseala de a deveni supradotaţi sau de a-şi dovedi supradotarea dacă o posedau. Subdotarea era o îndatorire cetăţenească fundamentală a tuturor celorlalţi. Dreptul la supradotare era rezervat în exclusivitate strămoşilor. Printre celelalte isprăvi ale tranziţiei se află şi demonopolizarea supradotării. Exercitată aproape 11 ani, această reaşezare şi-a vădit cîteva caracteristici: noii supradotaţi sînt de regulă tineri ori foarte tineri; virtualităţile lor nu tind spre universalitate, ci spre specializare; ei se afirmă cu frecvenţe inegale de la un domeniu la altul - de exemplu fotbaliştii supradotaţi sînt sensibil mai numeroşi decît politicienii supradotaţi; tinere vlăstare

ale tranziţiei, purtătorii acestei însuşiri se pregătesc să aglomereze viitoarea diasporă; mîndră de fiecare dintre ei, societatea nu îi preţuieşte pe toţi în acelaşi fel. Un episod ilustrativ pentru această ultimă particularitate s-a petrecut recent. Prilejul: relativa concomitenţă dintre două olimpiade - cea sportivă de la Sydney şi cea de informatică des