Editura Galaxia, probabil recent întemeiată, a luat, din capul locului, o iniţiativă temerară. Şi anume să iniţieze colecţia "Un secol de roman", menită să publice mai ales romane uitate. Coordonatorul colecţiei este istoricul literar clujean dl Mircea Popa şi romanul cu care deschide colecţia e, într-adevăr, romanul periferic Suflete obosite de Const. I.A. Nottara, apărut tocmai în 1898. Sigur, în 1898 în lumea prozei româneşti erau puţine romane începînd cu cele de senzaţie din al cincilea deceniu al veacului trecut la Ciocoii vechi şi noi (1863) al lui Filimon, încununate de Dan al lui Vlahuţă şi, mai tîrziu, de creaţiile romaneşti ale lui Duiliu Zamfirescu. Genul era, aşadar, cu totul fragil şi la început încît gestul lui Const. I.A. Nottara (deşi seamănă la nume n-are nimic comun nici cu compozitorul, nici cu actorul) era binevenit. Scriitorul, născut la Ploieşti în 1872 într-o familie modestă, şi-a luat, cu greu, o licenţă în Drept la universitatea bucureşteană, după care, cu o bursă obţinută, şi-a continuat studiile la Paris, luîndu-şi acolo un doctorat. A devenit, apoi, magistrat, stingîndu-se din viaţă (după ce a publicat două romane şi un volum de nuvele) în 1923, la numai 51 de ani. Trăind la Paris cîţiva ani buni şi cu aplecare spre literatură cunoaşte, în capitala Franţei, direct de la sursă, atmosfera literaturii simboliste. Cam pe atunci, ecourile ei se fac auzite şi în România. Dar mai mult în poezie, avînd ca modele marii poeţi simbolişti francezi. Const. I.A. Nottara e o excepţie. Nu se contaminează de sonurile lirismului simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influenţat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier.

După o primă tentativă în 1897, cu romanul De vînzare, în anul următor revine în librării cu Suflete obosite (publicat la Craiova), cu care se deschide colecţia de romane a Editurii Galaxia