Centrul Cultural Meta a găzduit, în perioada 7-8 noiembrie 2000, Festivalul de Artă Efemeră, organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Antenei ProHelvetia Bucureşti. Curatorii, Alexandra Titu şi Dan Palade, au ales drept temă a festivalului, lumina - lumina în varianta ei maximă (MAXIMA LUX).

Performance, instalaţii, film video, artă digitală, obiecte "încărcate" estetic în diferite moduri, o alăturare de intenţii, demersuri, dorinţe şi implicit aşteptări dintre cele mai diferite. Festivalul de Artă Efemeră m-a obligat nu atît să regîndesc conceptul de lumină, cît modalităţile de a trata o temă, oricare ar fi aceasta. Ca în orice expoziţie, şi aici existau zone pe lîngă care treci, pe care nu le vezi decît cu coada ochiului şi îţi spui că aşa ceva ai mai văzut în nenumărate locuri. E vorba de obiecte utilizate într-un fel oarecum livresc, privitorul fiind obligat să intuiască neapărat sensuri grave, obiecte care zac pe jos sau atîrnă de-a lungul pereţilor, moarte încă înainte de a fi fost aranjate în contextul respectiv (fotografii, ţesături, funii, pietre, juxtapuneri cuminţi). Existau apoi zone extrem de vii, aproape excesive. Orice expoziţie de acest fel conţine aşa ceva: zone violente, în care cel care se uită este "agăţat" şi agresat prin imagine, "mesaj", modalitate de a-l transmite pe acesta din urmă. Am reţinut tuburile montate în pereţi, tuburi la capătul cărora puteai avea surpriza să vezi aproape orice: adică nimic sau un pahar sau pe tine însuţi sau un aurolac vorbind violent şi obligîndu-te să-l priveşti în ochi. Am mai reţinut, în afara violentului şi a plictisitorului, jocul caleidoscoapelor (instalaţie interactivă, 7 caleidoscoape, video-cameră, monitor TV) care încerca să redea mirajul acestor obiecte, fascinaţia schimbărilor lente, aproape insesizabile. În toată această lume de obiecte adesea reci şi lipsite de orice posibilita