convorbire cu
dr. Miltiade IONESCU, fost deţinut politic Între miliardarii şi boschetarii zilei de azi, oricît ar părea de bizar, există, totuşi, o asemănare: nu-i înspăimîntă viitorul. Miliardarii şi-l ştiu asigurat pînă la amănunt, pe lungă vreme, iar pentru ceilalţi chestiunea zilei de mîine ţine de întîmplare şi nu se pune în chip conştient, cum nu se pune pentru păsările cerului sau pentru cîinii vagabonzi. Spaima de viitor ar rămîne, deci, pentru restul lumii, oamenii obişnuiţi, căutători ai soluţiilor de viaţă normală şi ai previziunilor favorabile. S-a spus că frica are mai multă imaginaţie decît curajul, aşa că viitorul închipuit pare, uneori, mai catastrofic decît ar putea fi el într-adevăr. Pentru mulţi, soluţia optimă o reprezintă atunci proiectarea lui din nostalgii: "înainte era mai bine". Dar ne mai amintim cum eram noi pe vremea aceea? Dacă observăm că un superlativ al cantităţii este exprimat prin formula "o groază de..." (timp, întîmplări, lume etc.) ar trebui să ne întrebăm, poate, şi ce spaime ne-au modelat "înainte" pentru a înţelege felul în care trăim ziua de azi şi cum imaginăm ce va fi mîine.
Neliniştitoarele surprize Stimate domnule doctor, cum a început experienţa de care aţi avut parte - 13 ani de detenţie, o evadare spectaculoasă de la Cavnic ş.a., ca un eveniment neprevăzut sau ca un risc calculat din pornire? Cu oarecare timp înainte de arestarea mea din 1951, cînd lucram deja la Institutul de Higienă, au început tot felul de surprize. Cînd ajunsesem în anul VI de facultate, în prima sesiune de examene m-am pomenit în situaţia de a fi eliminat pentru "frecvenţa nesatisfăcută". Nici vorbă... Se duceau şase ani de studenţie ca nimic. Am pornit diverse demersuri de clarificare a situaţiei şi am văzut cu această ocazie nişte reacţii omeneşti care m-au uimit. N-am intrat în panică. Dar surprizele neliniştitoare se înmulţeau.
