Aşa de tare s-au plictisit americanii în timpul cît n-au ştiut cine le va fi preşedinte încît au început să facă tot felul de lucruri bizare. Femeile singure, de pildă, s-au apucat să pîndească în faţa magazinelor care închiriau casete video, în căutare de bărbaţi singuri care vin să ia filme. Cînd apărea cîte unul, don'şoara punea jos exemplarul din Gambit din care citea cronicuţa lui A. Codrescu şi da buzna în magazin. "E bună", grăia ea către tipul care citea prezentarea de pe spatele cîte unei casete cu lupte la nudul gol. Funcţiona fără greş, cu mici excepţii, cînd tipul fie era homo, fie lua caseta pentru o partidă cu iubita lui. Ca să evite jena de după, fetele umblau în gaşcă. Cînd vreuna o da în bară, suratele o consolau: "Lasă, nu-i nimic, sînt nişte proşti cu toţii". Tulburi vremuri fost-au acestea ale hiatului, ale interimatului, ale interstiţiului fără de viitor preşedinte. Era ca şi cum trecutul s-ar fi sfîrşit, iar viitorul avea probleme în a se naşte. Pe mulţi i-a luat cu ameţeală, ca şi cum ar fi căzut într-o gaură de vierme cosmică şi ajunseseră acum spre cealaltă parte a galaxiei, în care preşedinte era încă Nixon. Cum altfel poţi să-ţi explici o lume în care bănoasele acţiuni ale companiilor de Internet şi-au pierdut valoarea, iar caricaturile făceau legea ştirilor? Prăpastia dintre generaţii dispăruse. Părinţi şi copii erau deopotrivă năuciţi. Întreaga ţară se chircise la dimensiunile unei sufragerii în care singurul subiect de conversaţie era hiatusul, ciudăţenia interimatului, stranietatea interstiţiului. "Pe vremuri terminam repede şi eficient", îi spuse bărbatul femeii din magazinul de închiriat casete, à propos de nimic. "Prea repede", răspunse ea. "Mie îmi place coitus interruptus. Trebuie să amînăm plăcerea pînă cînd nu mai putem îndura. După aceea, Bush sau Gore, o să fie grozav cu oricare dintre ei." "Cine sîntem?", se tot întreba