La vremea din urmă a campaniei electorale americane, Dabîl-iu Bush a spus că el îşi doreşte ca America să se întoarcă (socratic) mai mult spre sine. Adică aceasta să nu mai fie un soi de serviciu 911 al lumii. Ce vrea să spună această metaforă electorală? Păi, ne încredinţează cum că n-ar mai fi de dorit ca prezenţa soldatului american în Balcani să fie întru totul aşa. America se retrage în dosul lui National Missile Defense (apărarea antirachetă) şi stă aşa, aidoma felului în care stătu cetatea Temişvarei în toamna ploioasă a anului 1551, în faţa ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porţii) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a falnicului vizir Ahmed-paşa dinaintea cetăţii susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiţii de duşmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care. Ordia s-a năpustit asupra vilaietului pe nume Banat şi l-au cucerit cu strigăte victorioase de aman. Toate astea mi-au venit în minte cînd o doamnă, beilerbei universitar, mi-a fost susurat la ureche cum că mult ţine ea pumnii pentru ca Dabîl-iu să izbîndească. La întrebarea mea cum că de ce anume ţine la asemenea izbîndă, doamna - un vajnic caraul al armiei celei purtătoare de biruinţă electorală a măritului padişah Vadim - mi s-a mărturisit că, în acest fel, americanii se vor retrage şi vor lăsa loc deplinei independenţe a tuturor sangeacurilor şi vilaietelor din Balcani care îşi pot astfel cîştiga, prin oştile cele ideologice, victoria finală a unei demnităţi naţionale depline. La supusa mea întrebare cum că cum anume ne va fi sub asemenea otcîrmuire, doamna beilerbei n-a mai adăugat nimic. S-a mulţumit să dea din mînă a ceva de la sine înţeles şi eu pe dată am văzut cu och