În liniştea ei de pînă acum (fără dezvăluiri senzaţionale ori dosare compromiţătoare scoase de sub masă), campania electorală mizează pe "munca de lămurire de la om la om" în turneele făcute de candidaţi prin ţară şi, bineînţeles, pe mesajele transmise prin mass-media. Cîte partide, atîtea clipuri electorale şi cîte agenţii de PR, atîtea moduri de a le filma. Cuprinşi brusc de principialitate - ceea ce li se întîmplă la fiecare patru ani - candidaţii care ne cer votul vorbesc despre programe şi soluţii; siguranţa de sine cu care o fac e menită să dea impresia că în buzunarul lor de la piept stă un set de reguli care vor fi aplicate şi ne vor conduce neabătut spre o viaţă mai bună. Masele nu cunosc însă programele şi nici nu le vor cunoaşte vreodată. Aşa încît mesajele electorale sînt construite şi pe alte conţinuturi, oferite de marketingul politic şi, desigur, de sondaje. Nu ştiu ce studii vor fi stat la baza lor, dar clipurile partidelor sînt uneori, dacă avem răbdarea să le privim şi pe faţă şi pe dos, într-o oarecare contradicţie cu "emitenţii" lor. De exemplu, un partid aflat încă la putere ne spune că pînă acum s-a guvernat prost şi că e hotărît să îndrepte lucrurile. Trăiască autocritica, vivat promisiunea de tip nou! Alt partid, condus de un fost ministru şi actual senator (şi în care mai sînt şi alţi foşti miniştri şi parlamentari, evident), îi spune cetăţeanului, la per tu: "e timpul să votezi pentru tine", căci de zece ani "ai votat pentru alţii". (Sigur, miniştrii şi parlamentarii respectivului partid nu fac parte dintre acei "alţii" răi şi urîţi care au înşelat aşteptările poporului.) Sartre curat: L'enfer c'est les autres. Dar să nu fim foarte riguroşi. În definitiv, votează tot poporul. Sau, cum spune dl Cristian Tudor Popescu într-un promo pentru o emisiune electorală, "votează şi proştii şi deştepţii, şi graşii şi slabii, şi bogaţii şi săracii