"Prima revistă a străzii din România": astfel se recomandă revista Spune, editată de Fundaţia Link Romania-Moldavia şi distribuită în Iaşi de aproape un an de zile. Vînzătorii - se precizează în caseta redacţională - provin "din rîndul oamenilor străzii sau alte categorii defavorizate, pentru care vînzarea revistei este singura sursă de venit - civilizată, legală şi sigură" (jumătate din preţul exemplarului revine automat vînzătorului legitimat prin ecuson). Formula s-a născut, după cîte ştiu, în Statele Unite, de acolo a trecut în Anglia unde a obţinut, cu The Big Issue, un neaşteptat succes (o sută de mii de exemplare vîndute săptămînal). A traversat canalul Mînecii şi - via Bruxelles - s-a instalat în mai 1993 la Paris, cu Macadam Journal. Două luni mai tîrziu, în metrouri, la intersecţii şi pe cheiurile Senei îşi face apariţia Le Réverbère. Urmează, în serie, La Rue, Faim de Siècle (joc de cuvinte cum numai franceza îşi îngăduie), Le Lampadaire. Presa celor "fără domiciliu fix" ("S.D.F") devine terenul unei concurenţe necruţătoare. Parisul şi întreaga regiune pariziană sînt "arondate", vînzătorii îşi dispută locurile strategice, printre cele mai vînate fiind intrările supermagazinelor. Românii (mai ales transilvănenii) pătrund puternic în sistem; trecînd odată întîmplător prin faţa redacţiei lui Le Réverbère, pe lîngă Gare de Lyon, am constatat cu surprindere că anunţurile de pe uşă erau bilingve, în franţuzeşte şi în româneşte. Macadam Journal atinge 400.000 de exemplare pe lună, dar Faim de Siècle (în 1994) şi La Rue (în 1996) dau faliment. Una din reviste e acuzată, la un moment dat, de derapaje rasiste şi antisemite, alta pare să fi fost sursa de profit rapid a unor escroci care dispar cu beneficiile (deloc neglijabile) şi fără să achite datoria către tipografie. Aşadar, presa "amatoare" s-a adaptat fără complexe la practicile presei profesioniste... R