Aşteptarea ar putea fi definită pornind de la modul în care diverse culturi se raportează la timp, la modul în care timpul este "umplut" cu acţiune. Pentru a avea un tablou cît mai diversificat al formelor şi tipurilor de aşteptări, am ales două culturi care, cel puţin în ceea ce priveşte relaţia omului cu timpul, sînt atît de diferite, încît devin aproape incomparabile. Fast food este expresia unei lumi din ce în ce mai grăbite. Sau, mai bine zis, a unei lumi din ce în ce mai ocupate: time is money este premisa de la care se porneşte. Timpul se măsoară în minute, secunde, şi... unităţi monetare. Şi chiar aşa, într-o lume în care unica valoare este banul, cine mai are timp să mănînce cum se cade sau să-şi savureze liniştit cafeaua de dimineaţă? Instant coffee este o altă invenţie menită să-i revitalizeze din mers pe cei cu tensiunea prea scăzută pentru ritmul actual de viaţă. Pentru americani, un astfel de ritm de viaţă nu este deloc ceva nou: strămoşii bussinesmenilor de astăzi au fost şi ei foarte grăbiţi: unii s-au luat la întrecere pentru a obţine un lot din pămîntul făgăduinţei, alţii au participat la marea goană după aur... Într-o ţară în care trenurile nu întîrzie niciodată şi într-o societate în care punctualitatea este literă de lege, activitatea de a aştepta este probabil necunoscută. Ce să aştepţi cînd fiecare amănunt este planificat cu stricteţe, unde totul este analizat pînă la cel mai nesemnificativ detaliu. Pînă şi imprevizibilul este prevăzut. Reperele temporare - dese, regulate - anulează practic orice înclinaţie spre aşteptare. Starea subiectivă de aşteptare este prin urmare şi ea anihilată. Aşteptarea este pentru americani în esenţă reflexivă: în urma unor acţiuni trecute, realizate, se aşteaptă cutare rezultat. De altfel, cele două aşteptări au fiecare denumiri diferite: to wait nu este acelaşi lucru cu to expect. Alte ritmuri de viaţă, a