Alaturi de liberalism, conservatorism, crestin-democratie, nationalism si mai noul ecologism, social-democratia reprezinta una dintre doctrinele politice cele mai importante ale societatii contemporane.
Miscarea social-democrata s-a nascut la mijlocul secolului trecut, odata cu emanciparea proletariatului, ale carui interese de clasa le-a promovat. In mare masura, termenul de social-democratie se suprapune peste cel de socialism. Cu toate acestea, statele din Europa prefera titulatura de social-democratie, iar in Anglia denumirea incetatenita este cea de laburism.
De fapt, chiar Anglia este considerata leaganul socialismului. In aceasta tara, pe fondul slabirii aristocratiei conservatoare, proces coroborat cu consolidarea privilegiilor marilor intreprinzatori capitalisti, s-au nascut primele organizatii puternice ale clasei muncitoare, al carei scop a fost inca de la inceput lupta impotriva burgheziei si a institutiilor create de ea. Cresterea exponentiala a numarului muncitorilor a constituit fundamentul ascensiunii formatiunilor politice de tip socialist/social-democrat. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, familia partidelor socialiste s-a rupt in doua; pe de o parte tabara partidelor reformiste (socialistii si social-democratii) care-si fixasera ca obiective imbunatatirea conditiilor de viata si munca ale muncitorilor prin lupta electorala in cadrul sistemului politic existent la acea data; iar pe de alta parte, tabara formatiunilor revolutionare (comunistii), care urmareau schimbarea radicala a statului burghez si crearea oranduirii comuniste, prin orice fel de actiuni, inclusiv prin violenta.
Valorile fundamentale ale doctrinei social-democrate pun accent, in special, pe notiunea de echitate sociala. Astfel, partidele socialiste si social-democrate cauta sa concilieze ideea de libertate cu cea de egalitate, prin redistribuirea legitima
