Corespondenta din Los Angeles. Olga Tudorache"Cel mai mare succes din viata mea este baiatul meu". Aflata intr-un turneu american si canadian, marea Doamna a teatrului romanesc a acordat primul ei interviu dupa 1989."Fara noroc, talentul nu face doua parale". - Doamna Olga Tudorache, sa incepem cu inc...
Corespondenta din Los Angeles
Olga Tudorache"Cel mai mare succes din viata mea este baiatul meu"
Aflata intr-un turneu american si canadian, marea Doamna a teatrului romanesc a acordat primul ei interviu dupa 1989."Fara noroc, talentul nu face doua parale"
- Doamna Olga Tudorache, sa incepem cu inceputul. Unde, cand si cum v-ati lansat?
- M-am lansat in 1951, ca studenta in anul trei, cu o piesa de un autor sovietic, caci pe atunci jucam numai sovietici. Am devenit Olga Tudorache repede. Am avut noroc! Daca n-ai noroc, degeaba ai talent! Fara noroc, talentul nu face doua parale. Au fost alte actrite poate mai talentate decat mine, dar norocul a calcat pe urmele mele si m-am lansat. Rolurile principale au urmat unul dupa altul. Nu am facut nici un gest sa le capat. Le-am acceptat numai. Abia acum, la final, imi dau seama ce mare noroc a fost asta.
- Aveti o personalitate foarte puternica. Este ea o sansa sau o nesansa in meseria de actor?
- Intr-adevar, am o personalitate accentuata si de aceea am si lucrat foarte multa vreme roluri negative, care erau mult mai ofertante si mergeau pe forta. Am lucrat multa vreme in drama, nu in comedie - probabil si din cauza ca am o figura colturoasa si aspra. Cine m-a bagat in comedie a fost Sanda Manu, tarziu de tot, la Teatrul National. Pe vremea aceea eram actrita la Teatrul Mic. S-a mirat lumea ca am devenit comica. Eu avusesem intotdeauna in mine datele, dar daca nu m-au vazut! Am capatat apoi un alt rol comic, la Teatrul Giulesti, in "Sa nu-ti faci pravalie cu scara", car
