La un targ recent de carte, mi s-a cerut sa prezint un manual de comunicare si negociere. "Proasta alegere ati facut", am cugetat eu, insa n-am zis nici "pas". M-am dezobisnuit complet de zis "pas".
Pana la urma n-am avut ce regreta, fiindca am aflat o multime de lucruri noi, citind manualul respectiv. Si mi-am putut explica aproape toate esecurile care mi-au turnat, totusi, prea mult condiment in ratia zilnica.
Am aflat, bunaoara, ca esenta comunicarii interumane este in primul rand afectiva. Iar cuvintele sunt mult mai putin importante decat ne place noua sa credem. Cuvintele inseamna doar 7% din comunicarea verbala directa, in timp ce tonul vocii reprezinta 38%, restul de 55% fiind asigurat de limbajul trupului. Cel mai tare m-a interesat in cartea respectiva capitolul despre manipularea prin mesaje subliminale. Dupa cum se stie, perceptia subliminala reprezinta reactia omului la o excitatie captata subconstient. Mesajele subliminale au o durata infima : intre a 300-a si a 30-a parte dintr-o secunda. Fiind atat de scurte, ele pot fi inserate peste tot: in emisiunile televizate, la cinema, la radio, in magazine. De pilda, un post de radio din Seattle a inserat in emisiunile sale muzicale ceva de genul "Programele TV sunt plicticoase".
Sunt din cale-afara de perverse mesajele subliminale. Perverse si eficiente. S-a demonstrat - de pilda - ca un mesaj subliminal precum "Bea Coca-Cola!" poate dubla senzatia de sete. Fiind atat de perverse, mesajele subliminale au fost chemate sa-si deschida porii pe marile canapele ale politicii. In 1988, de exemplu, in plina campanie electorala din Franta, pe genericul canalului de televiziune "Antenne 2" a fost inserata imaginea subliminala a lui Francois Mitterand.
Imi vine sa zambesc. Fiindca nimeni nu ma va convinge ca practica mesajelor subliminale este straina vietii politice din Romania. De aceea,
