O explicatie posibila. Majoritatea analistilor au observat ca actuala campanie electorala este mult mai linistita decat cele din 1990, 1992, 1996. Cu exceptia prestatiilor candidatilor la presedintie, in presa scrisa se pomeneste putin sau foarte putin despre ceea ce fac partidele. Totul se petrece c...
O explicatie posibila
Majoritatea analistilor au observat ca actuala campanie electorala este mult mai linistita decat cele din 1990, 1992, 1996. Cu exceptia prestatiilor candidatilor la presedintie, in presa scrisa se pomeneste putin sau foarte putin despre ceea ce fac partidele. Totul se petrece ca si cum nu legislativul si executivul ar conta, ci doar postul de presedinte. Desi, dupa Constitutie, atributiile Presedintelui sunt destul de limitate. Romania este, totusi, o republica parlamentara. Pentru guvernarea ei, adoptarea programului unui partid sau al altuia este de cea mai mare importanta. In ciuda acestui fapt, chiar si electoratul pare atras doar de spinoasa problema a aut-siderului d-lui Iliescu in cel de-al doilea tur de scrutin. Un fel de narcoza pare a marca reactia cetatenilor pusi in fata optiunii politice, ca si cum ascensiunea sau prabusirea electorala a unor partide este o fatalitate. Fatalitatii, desigur, nu i te poti impotrivi. Cei mai multi observatori sustin, in prelungirea sondajelor de opinie, inevitabila victorie a Pdsr-ului, singura problema ramasa de rezolvat fiind ce partid va coopta el in viitoarea coalitie guvernamentala, pentru ca - dintr-un calcul de politica externa - liderii sai au anuntat deschiderea spre o alianta care sa le asigure 65-70% din numarul parlamentarilor. Pdsr-ul are in vedere Pnl-ul si Udmr-ul, coalizarea cu ele avand meritul ca "da bine in Europa" si asigura eficienta actului de guvernare, cu toate ca, dupa creditul de 50-52% din intentii, ar putea guverna singur.
In contextul dat, s-ar pu
