Reforma economica din Romania a inceput, oficial, inca din luna ianuarie 1990, cand acele comitete revolutionare, nu putine la numar, la inceput, au proclamat debutul unei noi perioade. Cum popularitatea anumitor "forte" ajunse la putere depindea de masurile luate imediat, romanii s-au vazut, dintr-o data, bombardati din toate partile cu tot felul de avantaje si facilitati. Toate masurile luate atunci si-au atins scopul, acela de a atrage cat mai mult capital politic, pentru ca guvernarea sa fie asigurata pe cel putin un mandat si jumatate. Ca majoritatea masurilor luate in acea perioada s-au dovedit a avea efecte negative asupra economiei romanesti, asta nu mai constituie un secret pentru nimeni, astfel ca, un mandat si jumatate mai tarziu, alte forte politice, cu alti oameni si specialisti, au venit sa propuna reforma reformei. Ca de fiecare data cand se inregistreaza o schimbare politica importanta, vizand aici mutarea centrului de greutate dinspre stanga spre dreapta, s-a spus ca tot ceea ce s-a facut pana atunci nu a fost bun, ca este nevoie de aceasta reforma a reformei. Masuri s-au luat, nici o problema, dar cand guvernantii trebuiau sa se tina mai tare pe pozitii, acest lucru nu s-a intamplat. Desi au promis schimbarea, au continuat adoptarea unor masuri populiste, din care unele au vizat in mod direct cumpararea linistii sociale. Cel mai celebru caz - platile compensatorii, care, in trei ani, au costat judetul Iasi peste 160 de miliarde lei.

Oficial, privatizarea a inceput in 1992, odata cu infiintarea Agentiei Nationale pentru privatizare (ANP). In mare parte, aceasta institutie, subordonata cativa ani si unui minister al privatizarii, a preluat angajati din vechile structuri comuniste, in special de la fostul Comitet de Stat al Planificarii (CSP). E drept, pe langa cei cu "state vechi" s-au mai strecurat si nou veniti, care, potrivit unui actu