Gavrila NEAMT

Braconier cu dinamita

Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, 75 p., f.p.

M-am distrat copios parcurgind cartea „ecologica“ a lui Gavrila Neamt, intitulata, cinegetic, Braconier cu dinamita. Autorul acestor poezii cu padurari este un tinar absolvent de scoala silvica din Bistrita-Nasaud. Cel putin asa reiese din stihurile sale autobiografice si din dedicatia volumului („Pentru cei din silvic, fara de care aceste pagini nu ar fi fost cu putinta“). Versificator satiric, fara pretentii estetice, el isi foloseste „dinamita lirica“ din dotare impotriva braconierilor cu dinamita... Textele amintesc rimarile pentru gazeta de perete sau pentru brigazile artistice. Combinatia de umor timp, lirica de oracol scolar si limbaj de lemn (deviata, uneori, spre un soi de hip-hop forestier – daca e cu putinta asa ceva!) e insa de un pitoresc nebun. Va voi oferi, pentru amuzament, citeva esantioane din cele cinci sectiuni ale cartii (Cadru, Scoala, Lectii, Portrete, Peisaje). Mai intii, un Motiv: „Cuvinte corosive/ Ca gainati de stirc,/ Realitati nocive,/ Miros dospit de smirc,/ Aduse din paragini/ Silvice de un var/ Ce ordoneaza-n pagini/ Cumplitul adevar“. Din sectiunea despre liceul silvic am ales poezeaua 8 martie: „In Liceul silvic femeile dau tonul,/ De cind director e Gavrila Onul.// Femeile-au dat jos pe Tamasean/ Ca era mic si nu avea organ// Femeile-au dat jos pe Buta/ Cind cu organul le-a fortat reduta// Cu un destin iesit din gineceu/ Liceul silvic este mai liceu!// In Liceul silvic femeile dau tonul/ De cind director e Gavrila Onul“. Iar din cea intitulata Lectii, un fragment din Pauza: „Elevii pierduti in baruri/ Scoala o joaca la zaruri,/ Cu lingaii, trepadusii,/ Care calca pragul usii,/ Sa slujeasca la coruptii/ Stapini peste in fund ruptii“. Si acum, „fiziologia“ moralizatoare a unui personaj – profesor parazit, anacronic s