Thierry OZWALD

La nouvelle

Hachette, La Collection Contours littéraires, 1996, 192 p., f.p.

Thierry Ozwald este un specialist in opera lui Merimée – probabil ca nuvele extraordinare precum Colomba, Carmen sau La Vénus d’Ille l-au determinat pe criticul francez sa dedice o carte intreaga acestei specii cu totul aparte. Un gen considerat minor, care a fost sistematic asezat in umbra romanului – Ozwald remarca lipsa nuvelei din istorii literare mai vechi precum cea a lui Lanson (cu o exceptie notabila: Merimée, bineinteles). Explicatiile sint mai multe, un lucru este cert: nuvela reprezinta un gen gustat mai ales de specialistii in literatura; ea nu a avut decit rareori impact asupra cititorului obisnuit; rafinamentul investit in aceste mici scrieri a fost, in acelasi timp, o piedica in calea succesului de masa.

La inceput a fost batalia cu povestirea, o specie atit de gustata si de cultivata de care nuvela s-a delimitat incet dar sigur. Primul pas il facea chiar Apuleius, incearca sa ne convinga autorul. Insa adevarata nuvela incepe sa se intrevada in Nuvelele exemplare ale lui Cervantes, multe secole mai tirziu. Nasterea propriu-zisa a speciei se produce in secolul XVIII o data cu Florian, Sade sau Voltaire, cei care dinamiteaza cu buna stiinta povestirea, introducind fundalul „realist“, conditia esentiala in viziunea multor specialisti ai nuvelei. Un mic capitol ii este dedicat nuvelei lui Cazotte, Le Diable amoureux, si ea o capodopera. De altfel, intreaga carte este conceputa ca o invitatie la relectura marilor nuvele ale literaturii (franceze, mai ales): textele sint povestite (uneori amanuntit), sint reproduse articole ale unor personalitati despre nuvele celebre, sint analizate in cele mai mici amanunte diverse ipostaze etc. Thierry Ozwald pare a se adresa unui virtual club al fanilor nuvelei – desi studiul este tradi