De doi ani incoace, intr-un peisaj literar mai degraba placid, sarac in mari evenimente, in carti senzationale ori in „lovituri“ de imagine, se petrece – totusi – un lucru extraordinar: reconfigurarea treptata a operei unuia dintre cei mai importanti scriitori romani ai ultimei jumatati de secol si ai literaturii noastre in genere, Radu Petrescu. Ineditele care au inceput sa iasa la iveala, deja impunatoare, vin dintr-un fond inca si mai amplu. Ne asteapta – asadar – si alte restituiri. Proportiile lor nu pot fi inca estimate.
Este – intii – marele sau jurnal. A aparut deocamdata, la Editura Humanitas, in 1999, un prim tom dintr-o serie de trei anuntate. Tot trei fusesera si volumele „decupate“ de autorul insusi si publicate in 1978, 1981, 1984: Ocheanul intors, Parul Berenicei si A treia dimensiune (unde, dupa paginile pe care le prelucrase pentru tipar in perioada de dinaintea infarctului fatal din 1982, au fost adaugate articole si eseuri ale sale). Acum, Catalogul miscarilor mele zilnice, titlul sub care a inceput editarea jurnalului inedit, confirma ceea ce s-a putut vedea inca de la aparitia secventelor „in serial“ gazduite de cotidianul Romania libera la inceputul anilor ’90: e – practic – o scriere nu doar mai intinsa, dar efectiv diferita de Ocheanul intors si de celelalte. Acolo, Radu Petrescu a construit carti autonome folosindu-si jurnalul doar ca materie prima, prelucrata insa si subordonata unor proiecte de tip romanesc. Faptul ca in Catalogul miscarilor mele zilnice e „sarita“ perioada 1951-1954, acoperita in Ocheanul intors, e o eroare, caci, transcrisa fidel dupa jurnalul initial, nu in forma prelucrata in anii ’70, aceeasi perioada produce – pur si simplu – un text diferit, un alt text. Asadar, dupa seria volumelor de la Humanitas, o editie cu adevarat completa a jurnalului va ramine inca de facut.
Inedit ramasese si eseul lui Rad
