Ernest Wichner s-a născut în 1952, în comuna Zăbrani (Guttenbrunn), Banat. Studii de Filologie germană la Timişoara. În 1975 emigrează în Berlinul occidental unde îşi continuă studiile de germanistică. Absolvent şi al Facultăţii de Politologie din Berlin. La ora actuală director adjunct la Literaturhaus Berlin. Colaborează frecvent la "Frankfurter Rundschau", "Süddeutsche Zeitung" şi "Neue Literatur" cu traduceri, critică literară şi versuri proprii. Este un susţinător şi promotor al literaturii române în Germania. A tradus din limba română cărţi de Ana Blandiana, Norman Manea, Carmen Francesca Banciu ş.a. Iată ce spicuim din prezentarea primului său volum de versuri: Steinsuppe (Supa de piatră) apărut în 1988 în editura Suhrkamp Berlin: "Supa de piatră este o poveste veche care sună cam aşa: Un vagabond cerşeşte în amiaza mare pe la casele boierilor înstăriţi ca să-i dea o oală cu apă.
Pune în ea pietricelele pe care le poartă cu el şi mai cere şi ceva ingrediente. În cele din urmă iese o supă gustoasă..." Cam în acest fel îşi încheagă Ernest Wichner poemele adăugînd limbajului nostru poetic un plus de forţă şi originalitate".
A mai publicat culegerea Das Wohnen ist kein Ort (A locui nu este un loc) - texte şi semne din Transilvania şi Banat şi din regiunile în care sosirea e o încercare -, dedicată memoriei lui Rolf Bossert.
În viaţă
I.
Cu iuţeala focului se răspîndeşte zvonul
unui zvon peste oraş. Dedesubt oamenii
îşi duc viaţa. Spui azi şi te gîndeşti
la nimic. Spui ieri şi mîine te gîndeşti
la nimic. Zgomotul unei maşini în
mişcare auzit nu e identic cu zgomotul
pe care îl face maşina cînd merge. Scriu
şi nu ştiu ce gîndesc. Viaţa e un mişmaş
de litere în textul 3 pagina 27. Trăim
altfel. Altfel trăim. Aşa că tr
