Pagini bourii

Cronicarul, om normal, e curios şi îi place să se distreze. De aceea a dat 24.500 de lei pe revista lu'Dinescu, PLAI CU BOI, anuununumăruunu Şi nu i-a părut rău, fiindcă a citit toate cele 96 de pagini (pe unele mai repede, că erau poze) şi a rîs destul. A aşteptat să treacă efectul endorfinelor şi cînd gura i-a revenit în poziţia obişnuită, nu chiar pungă, dar cu distanţe între comisuri şi urechi, a considerat că poate da expresie impresiilor. Sintetic: Plaiu'lu'Dinescu e ca la caligrafie, alternare de gros şi subţire, cu o peniţă (dacă mai ştie cineva ce e aia) care face şi figuri, zgîrie hîrtia velină, mai lasă cîte un "porcuşor", mă rog, ca în orice scris de mînă vie, nu de tipar. Analitic: să le luăm la rînd pe sărite, fiindcă n-avem loc de comentat totul. Mai întîi, editorialul lui Mircea Dinescu, transplantat de la Caţavencu şi exact ca acolo (unde am citit şi altele mai inspirate). Cum însă un lunar nu e ca un săptămînal, între momentul cînd e scris editorialul şi apariţia pe piaţă a revistei subiectele se pot perima, aşa că ar trebui alese unele cu termen de garanţie mai lung (dar exista vreo garanţie în viaţa noastră politică atît de capricioasă?). Din editorialul Plesnind din bici pe lîngă boi, cea mai reuşită ni s-a părut o frază care nu mai e de actualitate, fiindcă se referă la Marian Munteanu ca candidat al lui Virgil Măgureanu: "Aţi văzut vreun şniţel candidînd la preşedinţie din partea ciocanului de bucătărie care l-a frăgezit pe tocător?" * Sărim peste fotoreportajul "Mona Muscă la duş" (duşul vîrstă nu cunoaşte), ca să ne oprim cu delicii la episodul-pilot al serialului Patria are nevoie de defectele dumneavoastră. Înlăuntrul trebilor din afară de Andrei Pleşu, în care găsim răspunsuri la o întrebare pe care ne-am tot pus-o unii dintre noi: nu ce naiba i-o fi trebuit lui să fie guvernant cînd vocaţia îi e alta, ci cum s-a