Am tot ocolit să scriu despre scandalul diplomelor deoarece trăgeam nădejde ca, la un moment dat, lucrurile să fie limpezite de o manieră universitară. Nu e aşa. Acest scandal s-a transformat într-un fel de avocaţiadă jenantă în care părţile par a ignora miza. În discuţie nu mai sînt cîteva zeci de diplome care au fost acordate de o facultate de stat la cererea uneia particulare, ci sistemul de înăţămînt universitar autohton. În România se pot căpăta diplome uşor, acesta e unul dintre mesajele acestui scandal. În schimb, un alt mesaj vine şi spune că diplomele din România trebuie luate la puricat, fiindcă e posibil ca ele să fie necurate. Asta e o reacţie din afară şi, cum se ştie, teoria comploturilor antiromâneşti e, în mare parte, creaţia unor universitari români metamorfozaţi în ideologi de partid. Paradoxul e că, la un moment dat, autorii teoriei comploturilor şi cei ai deschiderii spre Occident pe căi necurate se pot întîlni, mizînd împreună pe ideea că statul nu înţelege cum stau lucrurile. Statul, adică o comisie al cărei rost e să vadă ce fac instituţiile de învăţămînt superior, de orice fel.

Or, se ştie că sînt facultăţi în care studenţii cotizează înainte de examene, pentru a obţine o notă mai acătării sau, cel puţin, pentru a nu fi "trîntiţi" de examinatori. Şi aceste facultăţi fac parte din sistemul de învăţămînt de stat.

Cumpărarea, n-am alt cuvînt, a profesorilor universitari din România nu e însă o cucerire a tranziţiei, ci ea se purta încă de pe vremea lui Ceauşescu. Pe atunci, studenţii străini îşi cumpărau reuşita la examene cu cadouri. Ulterior, adică după ce valuta forte n-a mai fost motiv de puşcărie prin simpla ei posesie, studentul din România, străin sau autohton, s-a acomodat prin reprezentanţii săi cu dare de mînă, care s-au deprins cu ideea că examenele costă.

De curînd, preşedintele Comisiei Naţionale de Acredit