Anunţam săptămîna trecută că voi reveni asupra posibilităţilor de a folosi compact-discul Eminescu 2000 - Opera completă în cercetările lingvistice şi stilistice. în primul rînd, instrumentul de căutare ne permite să verificăm prezenţa unui cuvînt în scrierile eminesciene şi mai ales să urmărim, în contextele originale, sensurile în care acesta e folosit. Avînd în vedere că deocamdată nu e accesibilă cercetării toată opera, nu se poate dovedi că o anumită formă nu există în Eminescu; se poate, în schimb, descoperi că un termen există. E astfel continuată şi completată informaţia pe care o furniza pînă acum Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu, apărut sub redacţia lui Tudor Vianu, la Editura Academiei, în 1968: un instrument de lucru foarte util, dar cu destule limite. Una dintre ele, nu cea mai gravă, consta în inutilitatea definiţiilor complete şi ştiinţifice date cuvintelor şi sensurilor curente: flutur "insectă din ordinul lepidopterelor"; lumină "radiaţie sau complex de radiaţii care impresionează ochiul omenesc; prezenţa acestor radiaţii într-un anumit mediu"; mînă "fiecare dintre cele două membre superioare de la umăr pînă la vîrful degetelor, în special partea care urmează în josul antebraţului" etc. Din fericire, lista de cuvinte a CD-ului nu e înzestrată cu explicaţii. în dicţionarul citat, mai supărătoare (şi chiar dăunătoare din punct de vedere didactic) erau definirile rigide şi limitative - de aceea chiar false - ale unor sintagme poetice: "zidurile reci = biserică"; "neguri reci = trecut nebulos, glacial şi de nepătruns"; "dulce învăpăiere = fiorul plăcut al dragostei, iubire aprinsă"; "vorbe arse de al buzelor foc = mărturisiri de dragoste". O limită mai gravă a dicţionarului din 1968 privea cantitatea izvoarelor folosite: extragerea materialului lexical s-a bazat în majoritate pe poeziile antume şi pe proza literară, incluzînd doar "acele p