"Consideram afirmarea si impunerea generatiei poetice '80 cel mai spectaculos fenomen din literatura noastra de dupa razboi. Cercetatorii de mai tarziu vor proba, fara doar si poate, uimirea ca, intr-o perioada potrivnica, imbacsita de ideologie dictatorial-comunista, absolut imbecila pentru spiritualitatea romaneasca, impunerea acestei pleiade bulversante a fost posibila. Ea a adus cu sine doua concepte care au provocat lungi, controversate, derutante discutii (textualismul si postmodernismul) si a declarat sfarsitul modernitatii.

Generatia '80 exista prin valorile sale originale. Ceea ce unii comentatori, amatori de diversiuni, au numit generatia '90, nu exista; ce sase-sapte poeti de valoare, afirmati din varii motive, dupa 1990, sunt ultimii veniti ai generatiei '80, un fel de coada asteptata a cometei.

Cartea de fata opereaza o selectie axiologica de doar cincisprezece nume, din cele peste trei sute, ale poetilor congeneri, adunandu-i intr-un panteon personal."

Este acesta citatul inserat de cunoscutul poet nemtean, ajuns acum "bun iesean" (dupa cum spune in titlul unui volum ce-i apartine), Daniel Corbu, pe ultima coperta a cartii "Generatia poetica '80 - portrete critice", aparuta de curand la Editura Junimea. Cartea in cauza a aparut cu sprijinul Fondului Literar din Romania, care a acordat si o bursa pentru cercetare si redactarea acesteia, iar Daniel Corbu si-a asumat aceasta sarcina, cu toate riscurile de breasla pe care le presupune. Riscuri pentru ca, daca in prima parte a cartii se regaseste un excurs eseistic si critic ce priveste generatia '80 in ansamblu, in cea de-a doua parte ne intalnim cu ipostaze particulare ale unor congeneri, cum le spune autorul, cincisprezece la numar. Si daca primul dintre acestia este cunoscutul Mircea Cartarescu, definit ca omul care vrea postmodernismul cu orice pret (cunoscatorii stiu de ce), sa