Imaginea „noii Romanii“ (expresie, bineinteles, figurata), in perspectiva viitoarelor alegeri, ne pare serios viciata de doua erori de perspectiva. Lipseste inca incadrarea sa in procesul general de globalizare al politicii internationale. In acelasi timp, sintem prea dominati de spectacolul mediatic televizat, cotidian, lipsit de orice incadrare contextuala si de o evaluare de sinteza. Doua fenomene ni se par deosebit de notabile in sensul negativ al cuvintului.

Imaginea candidatilor la presedintie, ca si a formatiilor politice, apare prea personalizata, prea legata de unele figuri populare, sau mai bine spus popularizate, cele mai multe inconsistente. Ca si cum ele singure ar fi factorul decisiv, determinant in esenta al viitoarei politici romanesti. Iar formatiile politice, aproape ca nici nu au adevarate programe de principii si metode moderne de guvernare. Garantia aplicarii lor este lasata exclusiv pe seama unor lideri, de fapt efemeri, care azi sint, miine nu sint. O selectie naturala, fie si minimala, se va produce fara indoiala.

Ca sa fim cit mai precisi, se uita ca orice viitor presedinte al Romaniei este riguros conditionat si deci obligat de contextul politic international, care fixeaza de fapt marile linii directoare. Ce vreti mai bun exemplu decit recenta calatorie a dlui Ion Iliescu in Statele Unite, in citadela capitalismului international. El si-a dat seama incotro bate vintul si atunci face eforturi disperate sa se alinieze. Sa faca, de bine, de rau, o figura „prooccidentala“, respectiv „proamericana“. In care, bineinteles, nu crede un cuvint. Dar este indeajuns de inteligent ca sa-si dea seama de noile raporturi de forta internationale, singurele cu adevarat determinante. Semne de adaptare si la anumite mutatii ale politicii interne deduse de altfel anterior si in tara. Este de tot hazul sa-l vezi sarutind… icoane, sa sem