Ultimul numar pe octombrie al revistei Le Figaro Magazine ofera o privire de ansamblu asupra unui important eveniment al toamnei culturale pariziene: expozitia Manet de la Musée d’Orsay. Pe linga superbele reproduceri ale Dejunului pe iarba si ale altor citeva capodopere ale precursorului impresionismului, in paginile revistei poate fi gasita o scurta prezentare biografica a lui Manet, care surprinde relatia lui tensionata si furtunoasa cu principalii reprezentanti ai ceea ce la vremea respectiva incepea sa se contureze ca impresionism. Conflictele cu Sisley sau Renoir sint deja binecunoscute, iar Degas este citat cu o anecdota legata de un anume incident. Nemultumit de portretul pe care Degas i-l facuse sotiei sale, Manet isi ia libertatea sa distruga o parte din tablou. Degas povesteste ca, dupa ce a constatat dimensiunile dezastrului, „am plecat de la el fara sa spun la revedere si recuperindu-mi tabloul. Ajuns acasa, am luat de pe perete o mica natura moarta pe care mi-o facuse cadou. Domnule – i-am scris – va inapoiez prunele!“ Prunele, precum si multe alte naturi moarte, sint expuse la Musée d’Orsay pina pe 7 ianuarie 2001.

Le Figaro Magazine publica un consistent dosar privind premiile Goncourt. Ancheta are ca punct de plecare un sondaj de opinie realizat printre francezii obisnuiti, care au fost intrebati cum considera ei ca poate un premiu literar sa influenteze atit cariera unui autor, cit si vinzarea unei carti si cit de judicioasa li se pare modalitatea de acordare a acestui premiu. Sondajul a relevat in primul rind ca Goncourt este cel mai cunoscut premiu literar din Franta; cel mai cunoscut, dar constituind si cea mai mare sursa de polemici si de pasiuni in mediul literar si editorial. Se vorbeste din ce in ce mai mult de asa-numitele coalitii ale colosilor editoriali care ar exercita un monopol pe premiile Goncourt, sporindu-si astfel intr