Gérard de Nerval a imaginat povestea unei miini blestemate care s-a despartit de trup si care strabatea lumea pentru a infaptui lucrurile singura. Daca aceasta ar fi calea miinii stingi, cea a demiurgiei care duce „in extremis“ la distrugere, de cealalta parte nu poate sta decit mina cu fir de ata care a impletit culcusul civilizatiei umane. Paul Valéry ne atentioneaza: „Nu exista in toata seria animala o singura faptura, afara de om, care sa fie capabila sa innoade masinal o ata. Acest banal act, oricit de banal si de usor este, ofera asemenea dificultati analizei intelectuale incit trebuie implicate resursele celei mai rafinate geometrii ca sa rezolvi problemele pe care firul le poate sugera“.
Lucrul de mina este actul de suprema estetica a domesticului, adica a animalitatii din noi, civilizate. Cu toate acestea teoria economica clasica a lui J.S. Mill vede in munca de tip casnic o activitate nici sociala, nici culturala, ci mai degraba naturala. Aici intervine disjunctia necicatrizata intre rational si naturalul pe care-l depoziteaza feminitatea. Acel „cap femeiesc bun pentru amanunte“ fata de „capul patriarhal bun pentru principii“ l-a discriminat, in plina declaratie a drepturilor omului, Divinul Jean-Jacques (Rousseau). Iar la femeile artiste cu talia XX spre XXI, a rasarit un cap de „homo aestimans“, persoana care se observa.
In acest fel expozitia de la Galeria ArTei a celor cinci artiste mature, cu fisa profesionala de aproape un deceniu si jumatate, este incintatoare fara a fi neaparat frivola si ludica. Este negresit nostalgica, confesiva si ingenioasa. Ca si mina si „lucrul de mina“, ea este, involuntar si inconstient, un autoportret. Mina da intotdeauna cu „inauntrul“ ei fara sa aiba propriu-zis interior si exterior.
Elena Panayotova, artista din Sofia, cu voiaje si prieteni romani, a trimis conducatoarei cvintetului, Stel
