Cind, acum citeva saptamini, marile ziare ne propuneau ca scoop cu litere de-o schioapa fuga de acasa a unei cintarete abia trecute de pragul majoratului, unii dintre noi i-or fi reprosat, ca de obicei, presei dimbovitene desertaciunea; dar, pe ascuns, or fi devorat cu nesat birfa de prima pagina a lui romanache. Acum cazul roscatei de la André s-a clasat; interesul public pentru „cintareata lu’ tata“ s-a vinturat precum gloria unui hit de vara. Vilva initiala a mai facut insa un scurt ecou, atunci cind Associated Press a preluat stirea, ceea ce, numai si atit, parea o stire in sine.

Dar era mai mult de atit. Agentia internationala, indiferenta la performantele artistice ale duetului in cauza, dar atenta la fenomenul de moravuri si consum pe care acesta l-a provocat in societatea romaneasca, nota caracterul emblematic al cazului, precum si importanta dezbaterii intre generatii de aici iscata, intr-o Romanie paupera, cu parinti-closti si copii-puiandri impartindu-si acelasi ingust spatiu locativ si acelasi frugal cos zilnic pina hat! la venirea nepotilor.

Nu intra-n discutie conditiile reale de trai ale micutelor gheise urlatoare; acestea pot depasi media pe tara. Ce conteaza e dimensiunea mitologica pe care a capatat-o intimplarea, in contextul socio-psihologic dat. Un plus de claritate ne-ar veni dintr-o comparatie a cazului André cu cazul Macauly Culkin, acesta fiind un alt artist precoce aflat intr-un notoriu conflict cu parintii. Micul mare star de peste mari s-a desprins de timpuriu de cuibul familial, s-a dezvoltat pe propriile picioare, cu propriile forte si propriul talent. Averea – Mr. Home Alone si-a facut-o singur, dar nu acasa, ci taman pe platoul de filmare, asemeni oricarui actor profesionist. Tentativa parintilor sai de a trage profit din prodigioasele ispravi ale minorului, oarecum legitima in masura in care i-au fost acestuia „pr