Proiecte şi corvezi
Din multele reviste literare ce se adună pe biroul Cronicarului, câteva reprezintă întotdeauna promisiunea unei lecturi interesante. Nu e mai puţin adevărat că, după aproape un deceniu de "revista revistelor", răbdarea Cronicarului s-a diminuat. Din ce în ce mai des îl încearcă refuzul de a-şi mai irosi ore din viaţă şi vederea prin dioptrii sporite, cu plicticoşenii, grafomanii, învârtiri în jurul cozii, diletantisme, teribilisme găunoase - când atâtea cărţi minunate îşi aşteaptă rândul la citit. Deci, după o răsfoire de "luare la cunoştinţă" (poate de undeva o să sară iepurele), el mătură de pe birou paperasăria ternă şi opreşte publicaţiile pe care, din experienţă, ştie că le-ar citi oricum cu plăcere şi curiozitate, nu din obligaţia rubricii. Între acestea e şi RAMURI din Craiova, în care mai totul trece ştacheta. Din nr. 10, semnalăm în primul rând informaţia - strecurată de Adrian Marino în răspunsul său la ancheta revistei - că autorul Dicţionarului de idei literare şi-a ţinut un jurnal, destinat publicării postume. Mai mult, a scris şi "o masivă autobiografie, Viaţa unui om singur. O autobiografie intelectuală şi ideologică (cu unele detalii, să le spun, "istorice"), a şase decenii de activitate de toate genurile, dintre anii 1939-1999. N-o public fiindcă, păstrând toate proporţiile, nu vreau să mi se... spargă geamurile, cum a păţit J.J. Rousseau după ale sale Les Confessions". Cine va trăi şi va avea răbdare va citi. *La rubrica sa "Difracţii", Eugen Uricaru reia, sub titlul Cine suntem şi cum arătăm, chestiunea nevralgică a "imaginii" României. După un excurs istoric, se opreşte la prezent: "Au trecut mai mult de cinci decenii de când "furnizarea" de imagine privind România şi românii nu numai că a fost întreruptă din cursul său firesc ci a fost deturnată în vederea obţinerii unei imagini de "operetă", incredibilă şi inefici
