Anton Golopenţia a fost un bănăţean (se născuse în comuna Prigor) care a urmat studiile superioare la Bucureşti. Îl atrăgeau umanioarele în genere dar, dintre acestea, sociologia şi disciplinele limitrofe, cu deosebire statistica. Şi-a luat, prin studii temeinice, două licenţe, în Drept (1930) şi Filosofie (1935). Profesorul Dimitrie Gusti şi l-a apropiat şi, în 1930, devine bibliotecarul Seminarului de Sociologie, Etică şi politică al Universităţii bucureştene şi începe să ia parte la cercetările monografice studenţeşti conduse de Dim. Gusti. Dar în iunie 1932 prof. D. Gusti devine ministrul Instrucţiunii Publice şi rămîne în această înaltă funcţiune pînă în noiembrie 1933. În 1932 profesorul îi încredinţează lui Golopenţia funcţiunea de şef de cabinet care, ce-i drept, îl aduce în situaţia de a cunoaşte multă lume importantă, dar îi şi consumă timpul. Gusti voia să-şi lege numele de o reformă a învăţămîntului fără a izbuti, înfundîndu-se, finalmente, în cartoanele parlamentului. Dar toată această tevatură, l-a epuizat aproape pe Golopenţia de atîtea lucrări prea acaparante. Nu era, desigur, mulţumit. Dar nu voia să-şi supere profesorul. Are însă grijă să depună stăruinţe pentru a obţine o bursă Rockefeller pentru un doctorat în Germania. O obţine în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă unul) şi pleacă după ce Gusti îşi încetează demnitatea ministerială. Nu-i place în Germania, unde sociologia nu avea mari competenţe profesorale. Dar se străduie să se adapteze, căutîndu-şi de rosturile sale. Mai ales că, prin clauzele bursei, avea obligaţia de a frecventa mai multe universităţi germane. Păstra în cutele cugetului şi inimii sale, o dragoste calmă pentru Ştefania Cristescu, aflată, tot pe atunci, cu o bursă la Paris. Îşi scriau des, mărturisindu-şi gîndurile şi sentimentele. Mai înainte, fusese legat de monografişti, cu care - cei mai importanţi (H.H.