Colegii nostri ziaristi care traiesc cu impresia ca din munca in mass-media se capata celebritate au fost adusi la realitate de prozaica Politie ieseana. Sau, cum ne place noua sa o numim, inima orasului. Pentru necunoscatori, organul care bate. Ce a fost, de fapt? Ieri, dis-de-dimineata, nu mare ne-a fost uimirea sa constatam ca avem in redactie o infractoare infiltrata pe post de colega. Iar ce-a dat-o de gol, dupa doi ani in care nu a lasat nimic de banuit, a fost banala nota a Politiei, izgonita prin fax. Acolo, intre doua babe violate de gainile care nascusera pui vii ce intelegeau trei limbi straine plus sanscrita comerciala si prooroceau Apocalipsa dupa ce urmareau telenovelele, statea pusa la insectar colega noastra de redactie Magda Olteanu, vinovata ca s-ar fi dus la un plutonier major sa ceara informatii despre un caz. Acum, unu, ca nu-i asa un mare eveniment ca ziaristii sa se duca pe la Politie. Si de, sa ceri informatii nu era, ultima data cand am verificat, interzis de lege. Insa roscovana noastra colega s-a roscovanit parca mai dihai la obraji cand a vazut ce impresie artistica le-a produs bulanosilor, de-au facut-o vedeta prin toate redactiile aciuate prin targ. Am facut noi rapid sedinta de redactie, ca sa decidem daca sa dam sau nu la gazeta ce-a comis colega noastra cea infama. Colegul nostru Iulian Mofteescu se si apucase sa butoneze un text de genul "O ziarista de la ZIUA s-a aflat ieri in postul de Politie, suspectata ca ar avea informatii asupra unui caz despre care Politia nu avea. Dupa o ancheta sumara, politistii au decis sa o elibereze pe aceasta de raspunderea scrierii articolului. Finalul sedintei-fulger i-a taiat, insa, elanul. Redactia a decis ca e cazul sa ne intelegem: voi prindeti bagabontii, noi scriem despre voi, asa e regula. Multamim de intentie, dar nu e cazul sa ne intoarceti serviciul publicitar, mai ales ca tirajul nos