dragoste-dragoste, unde mă chemi?
"cine n-a chemat, cine n-a strigat vreodată
numele unei femei rătăcite în trecutul lui
...şi care încă se mai îndepărtează de el
fugară, tecună?"
M. A. Asturias
m-am urcat în livada cu nuci
ca să văd dacă viile mele sunt în floare:
ce alta decît
prindeţi-ne vulpile cele mici - am strigat?
m-a durut somnul lui simon/ şi carnea
şi părul care mi-a şters picioarele
mi-a fost mai drag decît untdelemnul/ şi smirna:
ce e dragostea ta/ faţă de dragostea mea - am strigat;
(dar cîte cămări/ poate avea inima vînătorului?)
[...]
1. bucuria vieţii mele! - intră, bucuria vieţii mele/ aşa
îl voi întîmpina pe cel care va striga
prindeţi-ne vulpile cele mici/ pe cel ce via o va avea
în floare
dragostea mea îndelung răbdătoare - căci îmi place să spun
maria, maria tecun
cine nu învaţă să mintă/ învaţă să moară
2. maria tecun/ maria tecun - afurisită tecuna inimii mele...
(aproape scriu/ aproape aceeaşi poveste cu oamenii
care strîng ca furnicile
porumbul
cu care să-şi umple hambarele)
maria tecun/ maria tecun - afurisită tecuna inimii mele...
(vînd porumbul/ care nu e cu nici un chip de vînzare
ca să scriu ca şi ei - cum îmi place să spun:
maria, maria tecun
cine nu învaţă să mintă/ învaţă să moară
likos
mănăstire după ploaie
ce se rupe nu se-ndoaie
de se-ndoaie nu se rupe
(alei, lupe, pui de lupe)
alei, lupe, pui de lupe
dreava gîtului se rupe
şi lumina/ jumătate.
(te văzui în piatră, frate)
